Cu batista de hartie in mana
Si buzele tremurand,
Ma intreba de ce-a plecat
De ce n-a prevestit nimic
Inghetul,
De ce n-a mai dat vreo sansa
Verii dintre ei.
Apoi ne-am plimbat
Printre amintirile ei
Si vitrinele de pe Danforth,
Din zona Pape.
Am convins-o ca nu l-a iubit,
Ca va veni Fat Frumos,
Ca n-a fost el acela,
Ca va incepe odata
Si povestea ei.
-Nu vreau sa raman
Singura!
Ochii ei mari, negri
Condensau o disperare
Metafizica...
N-am sa inteleg niciodata
De ce
Pe o raza de 100 de kilometri
In jurul nostru
Si de 100 de ori inca pe atat
sunt atatia barbati si femei
Care se cauta
Fiecare cu un pantof in mana
Sau in buzunar,
Dar care nu se potriveste
Nici unui trecator.
Cineva se amuza
Prin culise
De goana asta nebuna
Dupa pantofi,
Masura potrivita...
Cineva a incurcat
De-a binelea pantofii.
Regizorul, actorii,
Pantofarii...
E plina lumea
De oameni desculti.
Cineva , se vede,
Ca a incurcat pantofii.
Sau au actorii picioarele
Deja deformate de atatea
Cautari?

Oct 2006 Toronto