agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-09 | |
de azi înainte voi veni la tine
în fiecare seară cu o pereche de șosete din bumbac drept răsplată o să mă inspectezi atingându-mi genunchiul cu pulpa eu o să mă prefac că nu știu ce e asta o să mestec gumă și o să mă abțin să fumez trotuarul ud va luci straniu în lumină și din mijlocul străzii vor ieși aburi când mă săruți așa cum tu mă săruți simt cum pe spinările noastre se organizează tabere militare cineva îmi ridică tricoul numără vertebrele o găsește pe cea responsabilă de zbor scutură seringa cu aghiazmă și-nfige moment publicitar: deschid ochii în ochii tăi închiși m-acoperă o buză cu respir cu dinții foamei înfipți în ceafă mi-aplec sânul în fața ta ca spre o icoană vidul acesta plin de oameni îmi râcâie prin nări în căutarea mirosului tu marcă înregistrată gura se umple cu aer grăsun dinții ies din pulpițele lor moi deși cad sau mi-am dat drumul sau alunec sau habarnam ce se întâmplă văd acoperișul că se apropie de mine cu o lene nepăsătoare solzii lui îmi trimit hărți de zdrelire în gură un gust de cretă colorată mă scrie am ronțăit azi grisine căutându-le în neștire capătul aseară aș fi vrut să-ți zic că nu te-ai mai atins de mult de mine altfel decât ca-n curtea școlii apoi mi-am dat seama că umblu cu tine în mine pe străzi indecent nesătul și tot acest act sexual neîntrerupt ar trebui la naiba să-mi ajungă sunt plină sunt plină? și n-o să las pe nimeni să-ți sugă degețelul Șosețică pe nimeni n-o să las tu trebuie să-ți plimbi iar unghia pe cerul gurii mele te rog de fericire o să chicotească norii adică știi și tu burțile lui dumnezeu colăceii aurele noastre înaintate în rang o să urc scările cu veselie câte două legând în grabă limbile tuturor oamenilor care îmi băloșesc umbra după care o să le spânzur la balcon ca un steag cărnos un buchet din limbile vietăților pe care le-am înfruntat trofeele neatinsei mele frumuseți va fi în sfârșit tăcere tăcere cu miros de pește zburător
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate