pentru cel care pe întuneric
își fumează numele și ultima țigară
pentru fereastra deschisă totdeauna
spre strada care nicăieri nu duce
pentru bătrânul valsând dinspre nord
care în fiecare toamnă își crește neumbra
așteptând prăbușirea
iarna când țepii îi vor fi putrezit
pentru fumul care coboară pleoapele
pentru întârzierea ultimelor schimbări
pentru uitatele obiecte în dezordine studiată
și mai ales pentru dezordinea ce uită
pentru sângele ochilor curs înlăuntru
pentru pragul care nu recunoaște
pentru cele de care târziu își dă seama
pentru arderea plugului-lemn
cu care ne arăm jurîmprejurul
pentru semințe iarbă și păsări
acum de-a pururi și în vecii vecilor