îmi părăsec corzile
traversez liniile palmei
îndreptându-mă spre malul clipei
mă pierd printre mulțimi
valuri de oameni se fugăresc
pe spiralele turnurilor
răgetul cerului împrăștie mulțimile
munți de nouri în flăcări
grăbit
mă întorc în țesuturile mele
în țeasta mea
mă adăpostesc
în peștera unei iluzii
așteptând ploile.