" Sunt ore grele de când te aștept
Dorindu-mi să-mi mai pun capul pe-al tău piept.
În delir negru, sacadant
Mă rugam cu vocea disperată a unui damnat.

Te chemam în doliul zilelor și-n fiece noapte.
Þi-am vegheat în haine de mort mormântul,
Sperând numai să-ți ating chipul.
Implorând, delirant îmi era cuvântul.

Printre scheleticele crengi scârțâia un rece vânt,
Iar eu- îngenunchetă, răscoleam cu degetele putredul pământ.s
Știind c-am să mor, nu mai vreau nimic,
Te-așteptam numai să te văd în secolul ăsta mic...

Să-mi mângâi chipul și măinile reci,
Știind că totul trece și toate sunt seci..."

Pe așternuturi se-ntind cu trupuri extaziate,
Abandonându-se-n iubire pe negre petale împrăștiate.
Sărutul lor- hipnotic delir,
Dezlănțuire carnală pe acorduri sinistre de viori și clavir.

Două trupuri împreunate în voluptate,
Marmure învăluite de dantele în a nopții obscuritate,
Trupuri ce par șiroite de sânge,
Păcatul ce-l nasc și puritatea deplânge.

Amanți ce moartea-i leagă în nemurire,
Înlănțuiți sunt în oculta iubire,
În misticul ritual printre lumânările sute,
Ce proiectează nalucirea pe albul statuilor mute.

" Să dormim amândoi în solemna capelă, în eternitate,
Ascultând cântările de clerici în a nopții obscuritate,
Pe-ai noștri cai ne vom plimba în nopțile cu lună,
Când orologiul de miezul nopții sună...

Din cerul sângeriu să cadă pe pământ și pe noi,
Petale de roze moarte în apocaliptice ploi,
Cu flori târzii să ne plouă,
Tu să-mi înlănțui gâtul cu mâinile-amândouă.

Devenita-i medee, veneră insanctis
Prin botezul de sânge- preludiu în finis.
Pe veci ne vindem viața întunericului sorții,
Căci viața nu-i decât un vis în calea morții."