agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-15 | |
Am folosit ultima dinamită să-mi distrug turnul.
De acolo puteam vedea însă tramavaiele ce mă duceau la lucru. Puteam crede că sunt mereu cu tine. Cu atâtea dinamite mi-am luat singură vălul-valul Ce l-am dus până la beție. Unde am înțeles că nu sunt eu. Seducătoare, snobită, subjugată Dorită, demachiată, dezrobită. O dinamită mi-a născut-o pe ea: Luliki Eu sunt ce a rămas: Restul dorințelor neavute, neîmplinite, nedispărute Luliki mă învață să exist în gri, Mă învață să citesc negru Și mă lasă să scriu . Luliki mai crede că se joacă un tabu Scoate secretul, îl dezleagă și-l spune. O doare mereu jocul, dar îi place. Si își citește fabule creole Le rânjește, le hohotește Și ultima dinamită o spulberă puternic Peste tramvaie și peste el
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate