“nu atât cântecul însuși
cât ideea noastră despre cântec
era esența unei religii”

și mai cum spuneai nebunule
că despre acea realitate
ar fi trebuit să las în urmă
un depozit al formelor imaginare

apoi să mă retrag
undeva într-o grotă
să-mi amintesc
viitorul pe care îl și trăisem

pun mâinile pe cap și îl deșurubez
pentru a-l arunca peste voi
și am sentimentul paraliticului care desface
focosul unei mine cu dinții