agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-16 | |
trăiesc de puțină vreme în acest timp Zgomotele ce răsună nu-mi sunt cunoscute
parcă sunt țipete de disperare de-asupra timpului meu locuiește un moș câteodată grațios dar de cele mai multe ori sarcastic și ironic ha! pariez că cel de sus poate zbura unde vrea precum un gând țipetele lui mă trezesc în fiecare noapte iar dimineața sunt groggy când caut s-aprind lumina de la pești cu urdori caut baia mă spăl pe ochi în licăriri perverse de culoare afurisitul ăsta de neon niciodată nu are lumina așa cum vreau Nu tace când îi spun într-o zi o să-l sparg și-n loc îl voi pune pe moșul de sus să țină o lumânare parfumată nu știe el ce se zbate în sufletul meu de parcă urletul meu ar fi diferit de al lui acum câțiva ani era tot o zi cu soare dar îi lipsea ceva atunci mi-a zâmbit prima dată Eu pe o parte a lacului iar ea pe cealaltă azi e tot o zi cu soare îi lipsește un zâmbet Ea pe cărarea ei Eu aici măcar de vom urca în același tren în fața blocului s-au adunat mașini de poliție de salvare probabil s-a întâmplat ceva rău deasupra mă întreb dacă toate sadismele practicate de moșulică l-au ajuns... și ironiile lui ha! pariez că stă într-un fotoliu și trage din pipa aia cu miros de vanilie și căpșunică ce mi-ajunge mie până în dormitor de mă răscolește toată noaptea apartamentul lui cred că este foarte vechi Îmi curge apă în fiecare toamnă iarna zugrăvesc primăvara schimb mobila iar vara sunt plecat la munte ce banal! probabil că sunt singurul care încearcă să își dea seama ce se întâmplă dar după ce am auzit îmi e frică să mă duc sus Aș vrea să pot face ceva dar sunt prea ocupat să îmi fie frică azi mi-a spus că îmi va zâmbi în fiecare zi a cui zi stau și mă întreb moșulică ironia ta a făcut din mine marioneta ei perfectă o bucată de vată agățată în cuierul de lângă ușă acolo unde se face mereu curent iar umbrela neagră scârțâie nu ar fi fost mai bine să fiu preșul din fața ușii? m-am dus în dormitor Era vreme de somn Era timpul să visez și eu liniștit din tavan se prelingea o pată roșie acum știu cineva acolo sus e mort
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate