să-ți iei nenorocitele de nopți din mine
Doamne, dacă aș putea, le-aș rupe picioarele
să le vad schilodite ca pe nimfettele
din serialele polițiste cu ucigași in serie

(crecă' nu mi-e bine)

așa îmi picură frustrările
di-rect pe cămașa proaspăt spălată
vroiam să-ți înfulec doar imaginea astăzi
să mă chinui din nou cu liftul pentru
nivelul discuțiilor când mie nu-mi vine
decât să te trântesc pe trepte (hehe)
să-ți dau (la propriu) un cadou de ziua ta
ce seară aiurea - închipuie-ți, am plâns cu plânsul
primului "îmi vine să-l omor!"
și folosesc din nou interfețe goale și proaspete
pe poezie.ro, locuri în care ar putea fi
versuri mult mai înălțătoare decât
ale mele
versuri

(nu, serios, crecă' nu mi-e bine)

aș vrea să te mototolesc și te aprind
ca pe un testament în care nimeni
n-a fost menționat iar eu
să stau în colț cu picioarele răsfirate
aiurea pe podea ca la puppentheater
anarhie în feng shui-ul tău iubit
mâncându-ți cadoul
privindu-și trecerea
din neființa mea spre orice altceva
te mai așteaptă
mama dracu'

(deci sigur nu mi-e bine)