se născuse dintr-o noapte
nedorită

cu secunde rupte de timp
răscolea ca o spaimă
fața neînțeleasă a lucrurilor

se oprea rar de tot
neștiut de târziu
se zărea o umbră în stâncă

strângea întunericul
ca pe niște șoapte abia rostite
gândurile foite între mâini
rugă
pentru timpul ei deloc grăbit
egal de tăcut odată cu plecarea

printre gesturile obscure își furișa ochii
ca o pală de vânt după o atingere

după fiorul
care mima căldura
unei promise dimineți