De simți suflul răcoros
izvorând din orice floare,
om iubit, ești norocos,
este o iluminare.

Iar dacă aceea răcoare
ce din floare izvorește
iese și din mădulare,
Dumnezeu te ocrotește.

Sfânt să fii ți-e datul sorții,
dar să știi să și trăiești,
labirintul vieții-morții
este calea să-nflorești.

Nu e greu să fii cinstit,
nici sărac nu e rușine,
ție așa ți s-a ivit,
dar fii om cum se cuvine.

Și a pământului suflare
de te așezi, vibrând o simți,
este o comunicare
cu magnetismul unor sfinți.

Și nu fi trist de viața-i grea,
ți s-a dat ca să o treci,
oricum vei fi călit de ea,
ești cu îngerii… pe veci.

Iar pacea din interior
de s-a arătat odată,
va sosi și în viitor
pentru omenirea toată.

Fericit trecând prin zile,
să trăiești iubind mereu,
Dumnezeu este iubire,
iubirea este Dumnezeu.