E toamna...
Norii gonesc pe deasupra copacilor dezveliti
Ce isi imbratiseaza crengile linistiti.
Zilele zboara precum cuvintele dintr-o carte
In iarba frunzele sunt moarte.
Pe drumul noroit cand treci,
Vantul trist, troiene de frunze-aduna,
Si pasarile pleaca, caci toamna nebuna
Le-acopera cu frig si ploile reci.
Natura isi face impartasania,
Sub picaturile ce le imprasite ploaia,
Pacatuind cu gandul,
Toamna cantandu-i prohodul.