Simt în mine un fel de scârbă
Ce femei de cretă și lut mă strigă?,
În muțenia-mi de vers nu găsesc măcar o clipă
Un cotor de măr uscat sau un fel de șarpe
Cu alură de eden
Simt în mine un fel de scârbă
Alergând pe șinele de tren

Simt în mine un fel de scârbă
Potirul de jar ce mutra-mi aburește
De secole într-una se tot sparge
Olarul moare și-l lipește
Simțind în el un fel de scârbă

Simt în mine un fel de scârbă
Mincinoșii îngeri nu-mi dau pace
Vor femei icoane
Vor zile de toamnă
Vor un pat de lume cu scânduri și ace
Simțind in ei un fel de scârbă

Sîmt în mine un fel de scârbă
Când mă trezesc și-mi pun pantofi de trudă
Când ușa casei o închid
Lăsând cheia într-un blid
Iar câinele o duce-n grădină
Simtind în el un fel de scârbă

Simt în mine un fel de scârbă
Când sunt chemat să votez ceva
Mă întreb dacă mai sunt și alții
Care au scârbă de scârba mea
Simțind în ei un fel de câh
Purtat de îngeri prin văzduh