Ea vede doua lumi.
In care traieste?
- eu sunt un parizian.

Urmele de pe inima,
Sunt civilizatiile rosii, poetice.

Orfelinatul vietii ei,
E nebunia mea-de arta.

Ea stie mai multe.
Neindemanatica, dar arunca-n porti cu chei.
E insasi o dorinta zidita.

Va muri de nebunia copilariei,
Si nu-i am leac.

-Stai, aici nemurire paznica
Peste tabla memoriala!