agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-24 | |
Ecourile ororilor din spatele pădurii de brazi stufoși
Ating zenitul în plin amurg, ating liniștea omenirii. Ascult ororile ce tulbură apa din vulcani noroioși Acum nu îmi mai curg lacrimi pentru patima iubirii. Mă cuprinde fiorul vieții, sau poate cel al morții, Acum nu mai pot spune te iubesc, nimic nu pot spune Prin ochiul plin de ură, acum văd adevărul sorții Văd adevărata durere, aud strigătul din ale omenirii rune. Fantomele trecutului colindă pădurea de brazi stufoși Și-mi spun povestea, Tragedia vieții, sau poate a morții lor: Cum războiul, și ura umană, le-a adus tăcerea, Cum tortura le-a fost ultima plăcere, Cum cu toții mor. Și din toate și din toți, se-apropie de mine trei, Trei povești ce nu mă mai fac să mă gândesc la tine Grăind cuvinte de nebunie pline - Tortura mă numesc, ascultă dar poveștile celor trei. - Mă-nconjura grăbit zbârcitul timp al morții în tortură Și nu spunea nimic din tot ce-avea să spună - Cu privirea dusă vroia amintirea să-l răpună Să simtă durerea și plăcerea anilor de cotitură - Voia melancolia. Voia lacrima rece pe obraz să-i curgă apăsat - Pentru prieteni. Pentru ochi înamorați ce poate l-ar fi dezghețat. - Dar nu există Și nici nu vor exista - Prieteni și ochi înamorați, amintirea să-l răpună. Tortura face gloria și dragostea să apună - Zbârcitul timp al morții în tortură te va căuta. Vâltorea ce mă cuprinse se preschimbă în fum Înecat sunt oare, ce să fie Doamne, ce să fie ? Deasupra mea fantomele trecutului, ecourile-și spun Acum abia eu am uitat de flacăra iubirii. Din fum se ițește o altă tragedie, Poveste plină de oroare, poveste din spatele pădurii de brazi - Nebunia mă numesc, ascultă dar poveștile celor trei: -Mă-nconjura grăbit dementul râs al morții nebune Și nu spunea nimic din tot ce-avea să spună -Cu gura largă voia doar nebunia mea s-adune Nebunia mea voia să i se supună -O lume nebună Voia să nu mai râdă la nebunia sa, voia liberate; -Dar nu există Și nici nu vor exista - Nebuni să nu râdă de nebunia altuia, Râsul și demenția fac mândria lumii să apună - Demnetul râs al morții nebune te va căuta. Purtat de asemenea orgie, deasupra lacului numit sex Văd doar depărtări închise; Plăcerea de-a fi claustrofob mă cuprinse, abia acum văd, universul cât era de mic Cum de tine eram prins, un oarecare al iubirii rob. O atingere tristă de umăr mă cuprinde: - Gelozia mă numesc, ascultă dar poveștile celor trei. -Mă-nconjura parșiv ciudatul timp al morții benevole Și nu spunea nimic din tot ce-avea să spună -Cu limba vicleană voia mintea să-mi tulbure Geloziei voia să nu i se supună -Inima să-i fie goală De iubire -De sentimente, de plăcere și ispită trădătoare. -Dar nu există Și nici nu vor exista -Ispite capăt să nu-ți pună zilelor Trădarea și infidelitatea aduc moarte vieților, -Ciudatul timp al morții benevole te va căuta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate