Vorbe în gând
Tăceri de mormânt
Pe buze
Mușcate de vânt,
Înțelesuri știrbite-l cuprind
Fără limite,
Și-ntre lumi
Fără liant,
Crude se nasc
Începuturi
Din noi scrum.
Pulberi albastre ce cad
Peste oase goale și reci,
Pământul se curge-n infern
Predând armele seci,
Vapori de materie noi
Se topesc primitiv
Printre sutele ploi
Acide,
Cenușa de scrum
Strălucesc privirii
Nocturne ucise precar
De unghii avide,
Nesomnul trădează
Dorința
Și suflete crude
Șoptesc,
Vorbe care
Întâia-și oară
Privesc
Printre picături de apă
Și pulberi ușoare de vânt,
În abur surâsul
Din umbră
Alunecă ușor pe pământ.
Suntem noi
Printre noi alții
Și jocul de umbre
Sub ploi,
Sunt pașii privirilor
Plânse de noi.