o să privesc năuc la soare
și-o să mă doară capul de tăceri
fiindca-ai căzut cu ființa-ți uimitoare
peste-ale mele vechi dureri

si de atata moarte-nceată
o să mă-mbăt doar fiindcă îmi zâmbești
iubindu-te prin sticle și bidoane
o să te sorb tăcut în cești

și-o să mă-ntreb în fiecare seară
de ce înebunesc câte puțin
văzându-te cum umblii goală
prin capul meu de bețivan cretin