mă trec apele uitării precum
o scoică purtată de val
se lasă la fund

extrag din cuvinte miezul
-de parca ar acea asa ceva!-
și îl întristez, spre a fi melancolic
asemeni poeziei ce-o scriu acum.
ziceam:
scoica este trecută de apele uitării
precum un val
mă lasă la fund
criticii ăștia! mă forțează să spun
lucruri tembele.
dar ziceam:
de-atâtea ape scoica
la fel ca mine
a fost luată de val
și uitarea a fost prefăcută-n ocean.
mama lor de critici!
cred c-o să mă opresc

azi am lipsă de inspirație.

și până la urmă uitarea s-a făcut
ocean.