îl văd
trece prin mulțime
fuge cu ea strâns la piept
ca o păpușă

mă ține pe genunchi
osteneala îi trage genele
încetișor
îi dau lacrimi mărunte
în colțul ochiului

până în zori va crește argint
în spirale
pe tavan
ca un copac imens
împletit
din
răsuflări împăcate
într-un fast
ascuns
ochilor goi

mâinile mele aruncă
liniștit
adevăruri
uscate
se ascund
într-un tablou ciudat

tu ține-mă să fiu
chitara
ce visează
întâmplările încuiate
până în zori
rătăcește-mă
ispitește-mă să mă răsucesc
de trei ori
te-ating
să-ți rămân
pentru totdeauna
pe degete


asta dacă-mi cumperi o chitară
în seara asta