Vor cădea sinusoide lungi de ploi
mușcând din frunze nude de trifoi
și din cristale germinate-n stele
licurici-vom uzi în bezna dintre ele.

Ne vor consuma atingeri mii
de palmele siderale aprinse ruguri
cu setea vidului că pleci când vii
și foamea verdelui din muguri.

Al timpului simbiont permanent,
transcendental complice la-mplinire,
clipa ne va conjuga la timpul inerent
și împușca cu substantivul devenire.

27 martie 2001