Pe patul nostru de iubire,
De sub ciuperca părului umbrit,
Crescut-au dulci frăguțe aromate,
Ca sărutarea ta de la început.

Alături pârâiașul rece și vioi din vale,
În două albii ca noi s-a despărțit,
Vorbind cu el de băile iubirii noastre,
Murmurând fericit,
Din nou brațele și-a unit.

Din întâmplare în raiul încă viu,
Pășit-am și în gând te-am re-ntâlnit,
Savurând trecutul nostru pătimaș,
Așa cum viu din nou l-aș fi dorit.

Dar ce pot face dorului să uite ?
Ca despărțirea noastră să fie mai ușoară,
El arde încă viu ca focul unei torțe,
Plin de speranțe visate,
Pe cărări înfundate în apuse de seară,
Nestâmpărate, nestâmpărate.

18 –06 – 2006