biroul din lemn de cireș jumătate unghii două sferturi oase
câteva fire de lână și urma cafelei de ieri
(pătând cu revers orizontul verzui peretele alb și retina
din care ies întinzându-mi
fiecare celulă până se face încrengătură
de ramuri afară și stric frumusețe de apus]

bijutierul se joacă de-a umbrele chinezești
eu mă joc de-a ascunsul în cifre și fibre
citind în grilajul din fier forjat
măsura și forma simbolul și spaima

urmează să șlefuiască totul de-a valma până-i rotund
să lege totul cu lână până când firul devine arteră
și amuleta pulsează pentagramă de mine
atârnând de indexul ultimului mort
fericit și nereclamat care nu m-a pârât niciodată

că mă jucam cu visele mamei în dulapul din lemn de cireș
exilat în amintirile de dinaintea mea lângă biroul din lemn de cireș

și nici că amândouă executau fracturi în ziduri și amnezici

[ca și cum un mobilier amărât ar putea suplini familia adunată în jurul bradului]

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.