SARUT

Adun cu degetele minții dorul
Și il sădesc în scorburi de argint
Și-apoi îmi construiesc cu el decorul
Unei iubiri pierdute în Corint

N-am mai iubit de mult o zeitate
Așa că... tu femeie dacă poți
Să-mi dăruiești întreaga-ți voluptate
Pe care-n trup de mii de ani o porți

Și-apoi vom construi in noi castelul
Iubirilor pe care le-am pierdut;
Dezgroapă dacă poți din nou misterul
Iubirilor... din secolul trecut

Vei fi iar preafrumoasa mea aheie
Ce mă va scoate viu din labirint
Și visele-ți pierdute de femeie
Vor deveni reale peste timp.

Dușmanii mei vor vrea- ca niciodată
Să-mi fure dragostea pe care-o cant
Dar ei nu știu că de această dată
Iubita mea-i furată din Olimp

Hai, vrei să faci un pas mai către mine
Să mă atingi pe ultimul cuvant ?
Să pot să-ți scriu pe buze cu aldine
Poemul infernalului sărut