Lacrimi cad printr-un cerc de foc
Aprins de zi cu o suflare în noapte
Și se strecoară printre vorbe
Nerostite, tăcute și pierdute.

Învîrt cercul de foc spre o direcție falsă
Spre un neștiut punct cardinal
Cu lacrimi și printre lacrimi își face loc
Ca să se îndrepte spre un purpuriu liman.

Sărut lacrimile ce cad precum firimituri
Dintr-o pîine uitată pe un colț de masă;
Uitată a fost de mult timp, de-un veac -
Și le sărut, dar cui îi pasă?

Las lacrimile să se evapore în stele
Cu privirea neplecată, cu demnitate și în tăcere
Și că tu le-ai mai putea revedea în ochii mei
Cine ar putea să mai spere?