lipsește roșul
cu desăvârșire
ascund
în catifea
picurii de sânge

n-am degetar
încă mai curge
ziua de mâine
departe

am fugit
oriunde intra acul
povești
năvălesc
să închidă
tăcutul
zâmbet într-o rană

ca un contur pe oglinda
decapitată
haina tristeții
umple
tot ce ești pentru mine

ar fi trebuit să cos tot de la început
așa n-o să știu ce
așteaptă dincolo
între
atât de puțin timp
a rămas
cât să mai schimbi drumul
între 2 culori de ață și atât

știu că ești ostenit

până în zori o să nasc
fir cu fir
zăpadă