Sunt doar un om mergând prin lume.

Cât de profund
Să mă afund
În suferința versurilor tale?

Și cât să înțeleg?
Sunt doar un om!
Chiar de îți simt nebuna noapte,
Ruga-nchinată printre șoapte,
Și mână alunecând pe spate,
Dorul pus pe buze în sărut,
Ardoarea aceluiași început,
Eu tot îți spun:
- Sunt doar un om!
Și, zău, tare-aș mai frânge
Arcușul inimii, nătânge,
Neștiutoare de uitare,
Bătrână-n drumuri trecătoare.

Dar tot ce știu,
E că, sunt om mergând prin lume
Și-am să-ntâlnesc
Minunea din priviri
Când TU mă vezi,
Și tot te miri
Că-ți sunt, atât, atât de dragă...