agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-06 | |
suntem copiii unui dumnezeu mai rar
curiosi simpatici fara trebuinta ne cuibarim in tandru si vulgar chivernisind minute de nefiinta exact acum am realizat ca imaginile convulsive nu se vor asezate in rime sau versuri ca nu le pot ciunti pe un pat procustian doar de dragul unui ritm sonticaind ca pruncul care isi trage sufletul intr-o ureche de calut de lemn pe trei rotite scartaitoare in linistea din clasa unde pustiul iesind la tabla cu lectia despre viata neinvatata tot trage de timp dilatand calvarul calatoriei printre bancile scrijelite cu nume si nume si nume pana la dimensiunile disproportionate ale unei golgote cotidiene asteptand ca cineva sa-i sufla raspunsurile la cele cateva intrebari retorice dar toti tacem ne uitam unii la altii spunem asta e si il lasam sa mearga mai departe inspre adolescenta zbuciumata, vai ce cliseu, ca un pestisor auriu - emigrant ilegal in shakerul unui barman tuciuriu din care ne alaptam cu totii cand discutam dumnezei si filozofii picior peste picior la o tigara sau berica rasuflata printr-o terasa la moda si pana sa ajungem la catedra ne pomenim fata in fata cu ofiterul starii civile de parca asta cautam de 20 si mai bine de ani stari civile dar lasa ca trece si asta si dupa un joc ambiguu de-a mama si de-a tata ne pomenim ducand de mana acelasi prunc tragand dupa el calutul scartaitor in jurul unui turn babel din cubuletele cu jumatati de vaci si alte animale domestice si parca parca se aude ceva dar mai bine nu ne aducem aminte decat atunci cand ne spalam pe dinti si scuipam sange printre crapaturile din faianta chiuvetei am imbatranit si gingiile se retrag intr-un reflux indaratnic pe omoplati inca mai staruie cicatricile unei alte stari trecute iar din ingeri nu ne-a mai ramas decat colivia si ah era sa uit un rau teribil de inaltimi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate