Pășesc alături de entități sterile și reci,
Converg cu ele spre un punct similar,
Aproape normal… deși necunoscut.
Te văd cum treci la brațul lor, pierdut
ÃŽn haosul acesta nefiresc,
Mi-e teamă azi dar mă constrânge viața,
Cât timp exist mai mult să te iubesc.
Nu știu limbajul acestei lumi sterile,
Nu te-nțeleg, încerc să mă ridic,
Mi-e teamă doar de tot și chiar de tine,
Iubitul meu, cu sclipiri de înger pe chip.