Tu călătoare-n gândul meu apare-mi,
De jos în sus ca pe o stradă veche,
Suspine-adu-mi oceane în ureche
Și lângă tine-un vis viața pare-mi.

Merit să plâng, nu am știut surâde,
Nici să vorbesc cu umbra ta albastră,
S-a destrămat demult povestea noastră…
Demult nici-o stafie nu mai râde!