Părăsindu-mi bobul de grâu
ieșind din scoarța sa
voalat cu țesuturi animalice
îmi pierd culoarea
și gustul pământului
apele mă varsă
pe malul moleculei
o dezordine
un haos în compartimentele
sufletului
răni împrăștiate
cioburi de pași
în toate colțurile
clipele se fugăresc grăbindu-se
Îmi strâng cioburile pașilor
îmi adun rănile
și mă plec nerăbdător
acestui pământ .