|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Să urle poezie [ ] Ghemuit pe genunchi
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Irina Nechit [Tama ]
2006-12-11
| |
Un animal cu laba tăiată mi s-a ghemuit pe genunchi.
Are ochi de lup urechi de mistreț nări de bursuc
și suspină ca un om.
Cândva el știa să toarcă să grohăie să vorbească
le cânta liliecilor cu voce subțire
încât luna își îngropa fața în perna vreunui nor.
Acum eu îl mângâi pe animalul însângerat
îl învăț să urle încet ca să nu-l audă nimeni
așa cum urlă o piatră măcinată de ape.
Îl țin pe genunchi fără teamă căci în laba tăiată
i-au rămas ghearele vopsite cu ojă
iar printre colții lui mărunți abia se zărește
cerul gurii negru ca smoala.
|
|
|
|