Copilul-de-Cauciuc prestează curse printre oameni
primește în el chipuri și întâmplări cu ritmul unui maxi-taxi de supermarket
din mers îi ia
uneori în plin
pământul se învârte prea repede pentru sistemul lui de frânare

abia se vede volanul dintre plase de plastic
miroase amestecat a combustibil file de pește salam de vară și cutii de carton

când plouă trecătorii stropiți îi fac semne
cu degetul
scuipă înjură...
lovi-te-ar un verb mai puțin
sau un om-de-zăpadă cu piciorul în gură
răspunde Copilul-de-Cauciuc și apasă la blană pedala
de parcă și-ar dori ca drumul
să continue în adânc

dar îl gonesc din intersecții maidanezii și spălătorii de geamuri
le aruncă mărunțiș în aer începe să ningă
cel mai murdar dintre câini
- o cățea -
prinde în salt o monedă de aluminiu începe s-o lingă
până când laptele oxidat din ea șiroiește pe carosabil

în urmă
încolonați
aurolacii
trag pe nas axa aceasta spre nicăieri cel mai abil
are statut de bornă kilometrică

stăpânii caselor aruncă în ei din balcone legume și fructe
anotimpul se umple de Pleosc! și Fleoșc!
cea mai înaltă grămadă e numită guvern
apoi
în ordine descrescătoare
alte instituții fără o funcție reală

în lumea Copilului-de-Cauciuc președinția e un concept
în ilegalitate
iar viața
o varză peste care zilele pun constant apă și sare

dom’ dom’ să-nălțăm