TIMPURI UITATE
nimic nu-i sfant nici drept pe-acest pamant
nici chiar icoana la care ne-nchinam
nimic nu-i vejnic toate se duc in vant
chiar si iubirea ce-n cuflet o purtam.

izbiti de-al vietii zid, loviti in propriul suflet
ne regasim pe noi in cantecul de dor
cand vine din trecut prea tare al sau muget
si totu-n jur este atat de gol.

vremuri trecute ce nu or sa mai fie
le rasfoim in gand, frumoase amintiri
o lacrima se scurge, inca mai este vie
scanteia ce aprinde focul unei iubiri.

si orice clipa devine acum chin
cand cei iubiti de noi departe au plecat
dorul ni-l innecam intr-un pahar cu vin
tot asteptand, aproape a secat.

poate ca au pierdut a inimii lor harta
spre un trecut de altii regretat
trebuie sa-nvatam: uitarea e o arta
sau un blestem pe inimi aruncat.