Îți scriu,
dar vorbe n-am în minte,
ci lacrimi mute,
fierte-n sânge,
ce mă apasă…
Le las să-mi iasă
din ochi,
din gură,
din mâna grea,
fără măsură…
Văd,
mă ridic
doar cu o geană
deasupra ochiului stingher
și-Þi cer iertare
și milă, Doamne,
că nu Þi-am scris
de nicăieri...