De ai de gând ca să dispari,
Și să mă lași în umbra nopții iar și iar.
Și să mă lași să pierd iubind,
Tot ce-ai putea tu să-mi oferi zâmbind.

Mă voi lăsa pe mine tot,
Și voi uita, și voi pretinde ca sunt mort.
Și chiar de vreo lumină va răzbate,
Prin poarta sufletului poate.

Am să închid si ochii atunci,
Spre a rămâne doar în mine înghețate rugi.
Temându-mă ca ai să apari,
Și ai să știi din nou, ce am simțit, simțind tu iar.

Nu vreau ca tu să suferi,
Nu vreau ca tu să treci.
Nu vreau ca sufletu-mi ce plânge,
Nu vreau să-l vezi și doar să ierti.

As vrea să-mpart cu tine,
Doar fericirea toată și iubire.
Să te feresc spre totdeauna de orice rău,
Să vezi doar partea bună a sufletului meu.

Prin rugă muta eu să las,
Un zâmbet unic, pe al tău glas.
Și doar sperând să am o astfel de putere,
Mai pot spera că, "mă iubesti", nu va rămâne o părere...