ÃŽn galaxia de carton
De mult n-a mai trecut tramvai
Idilic bocănind din cai
Și pe platformă c-un bufon.

Și nici cohorte de lemuri
Nu joacă prinselea în parc
Păziți de servitori cu arc
Ce sorb cafele pe călduri.

Și nici măcar un vânt nu bate
Să miște curțile de lut;
Arareori, un sunet mut
Se-aude blestemând departe.

Sunt eu, cizmarul Aharon
Cu ochi cilindrici și cap mic
Un pic cam slab, un pic peltic
Mâncând plăcintă de tarhon
Sub cer albastru de beton.