agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-17 | |
Femei bolnave
Generalul Trifan Tănase (TT-ul, îi spuneam noi, soldățimea, normal, în lipsă), de pe la trei noaptea începea să se frăsuiască, uite așa, în pat, când pe-o parte, când pe cealaltă. Ei, treaba era că muierea îi paralizase, soacra centenară stătea tot pe capul lui, iar el mai era ținut în activitate, prelungit a nuștiucâta oară, numa` că făcuse războiul (să tot fi prins, ca sublocotenent, vreo două-trei luni) și că avea un văr ilegalist care îi semna la memorii. Toate astea scoteau omul din minți și cel mai la îndemână lucru ce-i venea, de două ori pe săptămână, în creierii nopții, era să alarmeze brigada. Sălta ușor, fără să deschidă ochii, poate-poate mai prinde vreun pui de somn, telefonul de la capătul patului (era în „baterie locală”, nu trebuia format numărul) și transmitea, sec, OS-ului*: „Executați operațiunea Vlad Þepeș!” În trei minute, trupa, împinsă de gradați, trebuia să se alinieze pe platoul betonat dintre cazărmi, încătărămată, gata să-l primească așa cum se cuvine pe dușmanul țării (aiurea, așa credea el, dacă credea, eram mâncați cu fulgi, la o adică). În juma` de ceas, cu gornist - „Atențiune, onor la general, tu-tuu-tuuu!” - și gardă, și toate cele, era primit TT-ul, scos din cutie, bărbierit, cu briciul lui, captură de la nemți, cu diagonala pusă pe sub epoletul cu stea mare și cizme, cum altfel, să-ți faci mustața în ele, care dădea ieșirea din situațiune și, tot în trei minute, leatul urma, din nou, să se afle sub pătură, cu ochii închiși, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat mai înainte prin cele batalioane și companii. În viermuiala nocturnă, la înghesuială, prin unghere și fundături, plutonierul Gălbează (de fapt îl chema Călbăjos, și era întruchiparea prostiei între tablagii) împărțea la bocanci răcanilor cheauna, tot la fluierul piciorului. Fisuri și vânătăi și, câteodată, infecții făceau să se adune ciorchine „răniții” la infirmerie. Maior Mortoiu, doctorul, activat direct de la Policlinica Unu, Muncitorească, i-a strecurat TT-ului cam ce se întâmplă; da` Gălbează scăpa mereu de pedeapsă, că era destul pedepsit de soartă: venea din orfelinat cu fluierele picioarelor făcute ferfeniță de băieții mai mari - dar câte altele nu i-or fi făcut dracii, na, ca la casa de copii - și, colac peste pupăză, acu` luase de nevastă una mai bătrână cu zece ani, cu doi copii din flori, și nu se știe cât de zdravănă la cap (avea ea ceva cu nervii), că-l toca toată ziulica până la căpiere ... Fraternizarea tacită general-tablagiu, - de, cumva frați de suferință, aveau amândoi muierile bolânde, dădea o culoare vieții din cazarmă, ceva de nu era adevărat … _____________________________ *Ofițerului de serviciu, colonelul aflat la „permanența comenzii” pe brigadă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate