bietul Roux
se întindea în iarbă după bucata de pâine
cu hăinuța lui veche portocalie
plină de părul pisicii cu pui
gazda lui de o noapte

avea ochii mari cât bucata de cer
văzută prin ochiuri de geam curățate cu prea multă grijă
și era încă iarnă prin oamenii
pregătindu-și casele pentru peace on earth

bietul Roux
se războia cu vrăbiile sub geamul meu
și cojocelul nu îi ajungea să-și încălzească genunchii
zdreliți încă din copilărie
era contagios nu îl puteam adăposti
și toți ceilalți au văzut asta din felul în care îi curgea nasul
nici ei nu îl puteau lua acasă
copiii lor erau mai importanți
și asta pare nedrept de firesc

la 18 decembrie în zori
bietul Roux își așteaptă în gang umbra
să-i încălzească fruntea sprijinită pe o coajă de pâine
dimineața e mai rece decât sufletele oamenilor
grăbiți să și-o câștige pe-a lor
ca să poată face daruri
celor ce nu au
în mod special
nevoie
de ele

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.