trec prin ceață cu paltonul rupt la buzunare,
mă privesc doi copii ca pe o jucărie stricată,
vin să te iau de la gară cu mâinile pline,
am struguri în ochi și migdale pe frunte,
am lexicul împodobit cu expresiile noastre,
știi, viața e o transă a faptelor mele,
îmi întinde mâna un cerșetor,
îi pun două agrafe de-ale tale în palmă,
du-te și ia-ți o vilă nene, lasă-mă acum de sărbători,
cu peticele personale,
trenul are întârziere, respirația mea continuă,
o bătrână rumegă o coajă de pâine,
o privesc halucinat,
după integrare ne așteaptă prețuri europene,
titlul citit din ziarul unui domn de lângă mine,
șuieră trenul, orașul e făcut să îl aștepte,
tu îmi zâmbești de pe treptele vagonului,
poate vei închiria ceva din mine,
un hectar de grădină tropicală,
umbletul mulțimii dispare, se face mic,
între noi, dumnezeu se naște!