agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 22104 .



Iubire nebuna
poezie [ ]
(din cartea "Cu Dumnezeu in subterana")

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Richard_Wurmbrand ]

2006-12-19  |     |  Înscris în bibliotecă de error



Iubire nebuna


De mic, eu frecventat-am temple si biserici.
In ele, Dumnezeu era slavit.
Cantau zelos si tamaiau feluriti clerici.
Ei sustineau ca-i drept sa fii iubit.

Crescand, insa, vazut-am asa jale-adanca
In lumea asta a lui Dumnezeu,
Incat mi-am zis: "El are inima de stanca.
Altfel ne-ar usura acest drum greu.

Se zbat copiii mici de friguri in spitale.
Se roaga pentru ei parintii tristi,
Dar e-n zadar. Se duc cei dragi pe-a mortii vale,
Chiar daca-n rugaciune mult insisti.

Sunt arsi de vii-n cuptoare oameni fara vina
Si cerul tace, lasa totu-a fi.
Cum sa se mire Domnul daca, in surdina,
Si credinciosii-ncep a se-ndoi?

Flamanzi si prigoniti pana si-n propria tara,
Ei stau far' de raspuns la intrebari.
Expus e Insusi Sfantul Nume la ocara
Cand peste noi cad grelele ocari.

Cum sa-L iubesc pe Cel ce a creat microbii
Si tigrii care sfasaie pe om?
Cum sa iubesc pe Cel ce-si chinuie toti robii
Doar ca mancat-a unul, odata, dintr-un pom?

Mai rau ca Iov, stau far' de copii, sotie
Si fara de amici mangaietori.
Stau fara soare si-aer intr-o puscarie,
In cea mai aspra dintre inchisori.

Viitorul meu cosciug mi-e astazi pat de scanduri.
Intins pe el, eu a-mi da seama-ncerc:
De ce mereu spre Tine-alearg-a mele ganduri,
Iar prin ce scriu trasez in jurul Tau un cerc!

De ce ma arde-o dragoste-nfocata?
De ce esti Tu subiectu-a orice cant,
Desi stiu bine ca-s mireasa lepadata!
Curand voi putrezi intr-un mormant.

Dar nu, nu a iubit Mireasa din Cantare
Cand intrebatu-s-a de este drept.
Iubirea este propria ei justificare.
Iubirea nu e pentr-un intelept.

Chiar prin ispite mari de-o fi silita-a trece,
Nu inceta-va totusi a iubi.
De-o arde-un foc, sau valuri stau s-o-nece,
Ea saruta-va mana ce-o lovi.

La grele intrebari de n-a aflat raspunsuri,
E-ncrezatoare - si va astepta,
Caci vor patrunde raze-n ascunzisuri
Si adevarul se va arata.

Iertarea multelor pacate doar sporit-a
Al Magdalenei foc mistuitor,
Dar ea parfum si lacrimi daruit-a
'Nainte de cuvantu-Ti iertator.

Iar daca nu-l spuneai, ea tot ar sta si-ar plange
De dragostea ce-Ti poarta si-n pacat.
Ea Te-a iubit 'nainte de varsasesi sange.
Ea Te-a iubit 'nainte de-ai iertat.

Nici eu nu ma-ntreb de-i drept sa-Ti dau iubire,
Nu Te iubesc s-ajung eu mantuit.
Eu Te-as iubi si-n vesnica nefericire,
Si chiar de flacari de-as fi mistuit.

De-ai refuza sa Te cobori la oameni,
Tu mi-ai fi fost un vis indepartat.
De refuzai Cuvantul Tau sa-l sameni,
Te-as fi iubit si far' sa-l fi aflat.

De sovaiai, de-ai fi fugit de rastignire,
Nemantuit, eu totusi Te-as iubi.
Chiar si pacat daca-Ti gaseam in fire,
Cu dragoste-mi Ti l-as acoperi.

Acum cuvintele-mi vor deveni nebune,
Ca toti sa stie cat de mult iubesc.
Acuma voi atinge necantate strune.
Pe-o melodie noua Te slavesc.

Profetii toti de-ar fi prezis pe Altul,
Pe Tine, nu! Pe ei, i-as lepada.
Dovezi cu miile dac-ar avea cel'laltul,
Iubirea-mi pentru Tine as pastra.

De-as banui la Tine-nselaciune,
Plangand, eu pentru Tine m-as ruga.
De-ar inceta in lume fala-Ti sa rasune,
Iubirea-mi pentru Tine nu s-ar micsora.

Cum pentru Saul, Samuel o viata-ntreaga
In post si rugaciune s-a zbatut,
Asa ar rezista iubirea ce ne leaga,
Chiar dac-as sti ca esti un fiu pierdut.

De nu Satan, ci Tu in ratacite clipe,
Revolta cea din cer ai fi produs,
De Tu Ti-ai fi pierdut cerestile aripe
Si-ai fi cazut din Raiul cel de sus,

Eu, neavand nadejdi, nadajdui-voi totusi
Caci Tatal cel ceresc Te va ierta,
Si impacat cu El, pe-aleile de lotusi,
Pe strazile de aur, Tu Te vei plimba.

De-ai fi un mit, as parasi realitatea;
Cu Tine-n fantezie as trai.
De-ar izbuti neexistenta-Ti sa-mi arate,
Din dragostea-mi Tu viata ai primi.

Nebuna, fara de temeiuri mi-e iubirea,
Asa cum este si iubirea Ta.
Gaseasca-Si Domnu-n asta fericirea.
Mai mult decat atat, eu nu-i pot da.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!