sunt un absurd redus la o existență

te pleznesc

tac. copilul meu mă ține de mână. îmi amintește că morțile încep înaintea mea. îi simt obrazul calcificat pe sân.

nu mai am lapte. am doar un pântec gol și umflat. un sicriu scăpat pe scări.

te pleznesc

fac poze pentru a decupa viața altora și a o lipi de coastă. eu nu am fost făcută din trupul tău. o mlaștină la marginea lumii. doar trec.

fiecare rid e o dovadă de iubire, copilul meu. azi dansez cu tine. nu am nevoie să închid ochii. facem inimi mari în aer. nici una nu începe să bată. se înalță până sus la tine. poate îți vei găsi un trup din alt trup de-al meu.

te pleznesc

nu îmi mai e teamă de nimic. serile îmi aliniez îngerii ca pe soldați. fiecare e doar o altă moarte rămasă cu mine. așa adorm.