agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2118 .



Bunica și orfanii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ruchimanu ]

2006-12-22  |     | 



După orele de-amiază,
Peste marele oraș
Vălul nopții se așează
Tulburat d-un vânt poznaș.

Într-o casă ca în toate,
O bătrână-nspăimântată
Stă privind afară-n noapte
Tristă și îngândurată...

Lângă ea trei copilași
Stau și ei neliniștiți,
Tot privind înspre oraș,
Ascultând nedumeriți.

Doar din când în când în șoaptă
O întreabă pe bătrână,
Vezi pe tata pe la poartă
Sau pe mama noastră bună?

Te rugăm, bunico, spune,
Ziseră târziu nepoții,
Mama, tata, când mai vin,
C-a trecut de miezul nopții?

Bătrâna cu gândul dus
Și cu ochii-n lacrimi calde,
Ridicând privirea-n sus,
Încearcă a le răspunde.

Să știți și voi că s-au dus
Cu alții-n astă seară
Și mie doar atât mi-au spus
Că merg să lupte pentru țară.

I-aș fi oprit, dar n-am putut,
Mi-au spus să stau cu voi
Că nu va dura prea mult
Și-or să se întoarcă înapoi.

E mult de-atunci sau e puțin,
Eu cred că nu-i de bine
S-au dus și ei, dar nu mai vin,
Va fi mai greu de mine...

Gândul mă-ndeamnă să ma duc
Să-i caut orice-ar fi,
La noi acasă să-i aduc
Să-și vadă de copii.

Îi auzeam vorbind la poartă,
„Noi mergem că acolo toți
Se bat pentru o lume dreaptă,
Tu să ai grijă de nepoți.”

Și la plecare-mi spuseră iar
Din pragul porții-nalte
„Sa nu îi lași cumva pe afar’
Că-i frig și vântul bate!”

Și duși au fost că nu mai știu
Numic de ei de-atunci,
Lăsându-mi sufletul pustiu
Și grija voastr-aice’…

Își zise-n șoaptă, voi vedea,
Sunt foarte răi tiranii,
Dar ce sa fac, de vor cădea,
Voi crește eu orfanii...

Așa cu greu, cum s-o putea,
O să mă zbat s-o duceți bine,
Doar bunul Dumnezeu de-o vrea
S-aveți noroc de mine.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!