primul bărbat care nu știu cum a ajuns în viața mea a fost milițian
în locul acela s-a făcut o minunată trecere de pietoni
el trecea la aceeași oră plictisitoare 15 exact
cu aceleași garoafe roșii
pe care nici astăzi nu le suport
n-avea nimic de spus
uneori ridica sprâncenele ca și cum
lucrurile importante ar fi fost toate deasupra lor
iar eu o posibilă femeie de casă

tata îmi spunea
mărită-te fată cu el
o să-ți meargă bine
știu veți avea copii cuminți
vei purta sandale cu tocuri și ceilalți bărbați
te vor învăța să faci slalom printre copaci

uniforma aceea strâmtă îi venea ca un vierme
așadar era tot mai stins habar n-avea
până când într-o zi
am plecat
el nu știa
de fapt continuă și astăzi să-mi lase la poartă
nesuferite garoafe roșii
să crească niște copii pe care
dacă mă uit pe fereastră nu-i văd