cugetă și cinstește-ți poetul că numai așa vei putea ceti mult și bine pe pământ cugetă și lasă-te înșfăcat de credință și așteptare cugetă ca să redevii întuneric iar lumina să cadă pe tine ca o zăpadă sălbatică însămânțind în tine extazul posedându-te și deposedându-te clădind în tine eternități și urnind de pe tine neant bestia din tine se va retrage în minți la treizeci și trei de ani vei fi mai bătrân cu două mii de ani decât frații tăi vei fi mai frumos dar nu mai înțelept decât frumusețea vei redeveni iarăși copil complicând lucrurile sau vorbind lucruri trăsmite combinând explorând ca o maree se va ridica spre chipul tău lumini întodeauna a fost așa înainte și după a fost întodeauna humă și bucurie pământ natal zămâslire și rezămâslire mai gândiți-vă uneori și la cetatea de pe țărmul străvechi unde-și dau din când în când întâlnire trecutul ți viitorul și mai gândiți-vă și la cei ce au murit înaintea voastră și după voi și la ceilalți uneori când e seară joia sau vinerea la cei ce au plecat și nu se vor mai întoarce și la celalți pe care îi vezi zilnic pe stradă ori în vis ori altundeva cugetă ca să nu cazi în genunchi pe propiul tău adevăr pe propiul tău cadavru fiincă e greu să faci rost de altul gândiți-vă mai gândiți-vă mai gândiți-vă...