Ce-mi placi cand esti morocanos!
Copil plangand ca jucaria n-a primit,
Fara vreun chef si-ntors asa pe dos,
Incerci sa imi arati ca am gresit.

Crezi ca nu vad sub blana de leu,
Sub coama ta impunatoare?
Sub blana-i bosumflat iubitul meu,
L-as impaca, ma lasa oare?

Esti tot copil , iubitul meu barbat,
Ai sufletul zglobiu si-atat de pur,
Ma bucura ca tot nu te-ai schimbat!
As fi urat sa fii viclean si dur.

Chiar cand ma superi mi-e usor,
E floare la ureche sa te iert,
Gresesti mereu si totusi te ador!
Spasit asa , vii sa te cert.

Pe tine n-as putea fi suparata,
Sa ne-mpacam mereu e minunat!
Hai ca te cert, dar alta data,
Esti si ramai copilul meu barbat.

Nu s-ar putea doar impacarea?
Nu ne-am putea-mpaca si fara cearta?
Parca o cautam cu lumanarea,
Pentru ca stim ca nu-i nimic sa ne desparta