trec anii prieteni cu rucsacul pregătit de încă o plecare
trec anii în dungă de albastru

experimentăm hazardul
planete de doamne trecute prin săbiile cavalerilor muriți în războaie
planete de domni în blugi și joben
încă o lumină la etajul 5
încă un cerc peste ape

facă-se piatra nălucă și somnul pământului treacă-n uitare

scot din ranița mea de soldat carnetul de front și scriu
despre
arsura literei neîntâmplate în oglinda-mi ovală
cetățile ruinate în nadir muribund
câțiva bufoni și paji alergând pe pajiștea falsă
infanta ascunsă în rid cu tandrețe

masca imperială se scoate discret

este aici un poet
feminitatea dispare la primul colț dinspre mare
elian fumează astăzi o pipă cu tutun de cireșe
pendulul ei se arcuiește
blând
înspre voi