Ma simt fantoma omului ce-am fost
Cand imi pareau toate c-un rost
Sunt umbra mea , ce-am fost lipseste,
Sunt zile lungi cand somnul creste.

Mi-e viata o clepsidra goala,
Candva-mi cadeau stelele-n poala,
Mi-e viata fara de vreun rost,
Sunt umbra omului ce-am fost.

Nimic nu-nsemn fara iubirea ta,
Nimic nu sunt, din tot ce-as vrea,
Din ce as fi, de-ai fi aici,
Din umbra mea, sa ma ridici.

Si orice zi e-o alta confirmare
Ca nu sunt fara tine-n stare,
Ca nu mai pot , nu vreau, nu stiu
Si-aman tot pe mai tarziu.

Aman viata si-aman toate,
Mi-s crengile-n suflet uscate,
Te-astept, tu stii sa le-nfloresti,
Ar fi de-ajuns sa imi zambesti.

Esti totul pentru mine, oare stii?
Te-as recunoaste-indata dintre mii!
Sufletul meu te-as recunoaste negresit
Cum te-a recunoscut cand ai venit.

Sa nu te temi, sa speri, sa nu disperi,
Va trece azi, si maine va fi ieri,
Si cate zile-om indura asa, nu stiu,
Vom fi impreuna, candva mai tarziu.