Cum tot mă doare capul
După coniacul de-aseară,
Surogat american cu nume de împrumut,
Ies pe maidan la cioata retezată
De fierăstrăul lui Steve.
Îi număr cercurile umede.
Mă înjunghie fiecare an
Care a trecut peste coroana lui,
Peste capul meu.
Eram de aceeași vârstă;
Dumnezeu să-l ierte!
Câinii nimănui se adună și ei.
Așteaptă răbdători cârmojii de pâine
Adunați pentru ei de pe mesele împuțite
După ce bețivii au plecat obosiți
După miezul nopții, pe la casele lor.
Miroase pâinea a alcool acrit
Supt de pe mesele ude,
Ori răsuflarea mea îi alungă
Și pe cei mai flămânzi?
Singură Stela rămâne.
Nu mănâncă nici ea
Dar îmi ține măcar de urât.
Soarele dimineții e rece.
Mare și roșu cât globul de cristal
Care a căzut la miezul nopții
În Time Square.
Sunt fericit.
Undeva departe, pe cealaltă față a planetei,
Þara mea are deja pașaport
Pentru o lume în care poate să spere.

Dan David, Los Angeles, Dec-31-2006.