Lumina`mi bate pleoapele lipsite de plăcere,
Deschid ochii-privesc lumea plină de durere,
E lumea ce încearcă să te execute,
pe la spate, și nu în cadrul unei lupte,
e lumea ce-ți bucură auzul mut,
tristețea ce-ți umple timpul petrecut...
În van acum privesc spre scopuri,
Le văd în spate țintuite-n diferite locuri.
Mai privesc spre cerul verde,
și văd chibriturile-mi sunt inerte,
udate de lacrima prea timpurie
creând în sufletu`mi intemperie...
Un suflet de-aș avea pereche
să-mi spună șoapte la ureche,
singurătatea s-o alunge,
acolo aș vrea ajunge...
Să fiu tangent cu viața,
Bucuria să-mi alunge ceața.
Un vânt imi bate-n palma
vârtejul îmi imprimă aceeași teamă,
focul ce mă arde, scrum mă face,
iar cuvântu`n mine tace.