Mi-e foame de cerul închis în borcane turcheze
Adorm cu gândul la reflectări demascate
Și-apoi mă trezesc depănat pe umbréle burgheze
Sub care mi-ascund penița-nu vreau cuvinte udate

Vreau să sărut o stea cu buzele-mi reci, omenești
Și să se stingă metamorfozată-n fulgi de lumină
Iar apoi dezrădăcinat din Nimic, plutind prin viduri cerești
Să-i dau numele: "ninSOARE, zăpadă pentru retină"

Scapără noaptea cu fulgere globulare sau conice
Cum vreau să mă mistuie un fulger de vin..!
Poate că a sa strălucire-amețită și izbituri sonice
Mă vor duce spre limpezire, spre adevărul senin...